Zilele trecute am constatat că unitatea de aer condiționat nu mai "suflă" același volum de aer rece. Am zis să sun o firmă să vină să-l verifice. M-am gândit că-i ceva banal, vine un priceput și ȋntr-o oră s-a rezolvat. Wow! A fost o experiență pe care n-aș dori s-o mai repet. Abia m-am abținut să nu folosesc cuvinte cu beep ȋn telefon (mamă, tată, neamuri, cimitir, boli incurabile ...).

Specific că am avut nu numai ghinionul de a mă naște ȋn Ploiești dar, ce e și mai dramatic, tot ȋn orașul ăsta locuiesc și astăzi. Ploieștiul, orașul gri ȋn care nu se ȋntâmplă niciodată nimic (de bine!), gunoaiele zac pe stradă, mistreții aleargă de nebuni pe șosele, orașul e plin de vegetație netăiată, centrul e prăfuit și ȋmpânzit total cu afișe de ȋnchiriat de ani de zile pe spații care au cifre demne de New York, clădirile istorice sunt lăsate să se prăbușească intenționat, la vedere, iar ȋn centru există o copaie murdară cu apă pe care câțiva băștinași o numesc pompos "fântână". Nu există vreun centru vechi cu terase, asa cum ați văzut ȋn multe alte orașe civilizate, nici cișmele cu apă sau toalete publice. Mai există și vreo câteva firme locale care abia ȋși mai trag sufletul. Orașul ăsta deprimant n-are nicio busolă de ani buni și decade vizibil pe an ce trece. Dacă sunteți turist nu treceți prin Ploiești pentru că n-aveți niciun motiv! Ocoliți-l!
Și la capitolul servicii orașul este la pământ, cele câteva firmulițe cu 1-2-3 angajați ȋncercând să "agațe" doar alte firme mai mari - cetățenii de rând nu sunt prea interesanți pentru acestea. Acum ajungem la problema cu aerul.
Cu ocazia problemei pe care am avut-o (cu aerul) am descoperit câteva lucruri noi pe care nu le știam. Cel mai important e faptul că cu frigotehniștii ploieșteni nu negociezi. Nu există așa ceva! Poți negocia o răscumparare a cuiva drag, o evadare din ȋnchisoare sau o trecere ilegală a unei frontiere. Toate acestea pălesc ȋn comparație cu negocierea dificilă pe care o poți avea cu un frigotehnist.