Unitatea AC și frigotehnistul extraterestru

Zilele trecute am constatat că unitatea de aer condiționat nu mai "suflă" același volum de aer rece. Am zis să sun o firmă să vină să-l verifice. M-am gândit că-i ceva banal, vine un priceput și ȋntr-o oră s-a rezolvat. Wow! A fost o experiență pe care n-aș dori s-o mai repet. Abia m-am abținut să nu folosesc cuvinte cu beep ȋn telefon (mamă, tată, neamuri, cimitir, boli incurabile ...). 

Specific că am avut nu numai ghinionul de a mă naște ȋn Ploiești dar, ce e și mai dramatic, tot ȋn orașul ăsta locuiesc și astăzi. Ploieștiul, orașul gri ȋn care nu se ȋntâmplă niciodată nimic (de bine!), gunoaiele zac pe stradă, mistreții aleargă de nebuni pe șosele, orașul e plin de vegetație netăiată, centrul e prăfuit și ȋmpânzit total cu afișe de ȋnchiriat de ani de zile pe spații care au cifre demne de New York, clădirile istorice sunt lăsate să se prăbușească intenționat, la vedere, iar ȋn centru există o copaie murdară cu apă pe care câțiva băștinași o numesc pompos "fântână". Nu există vreun centru vechi cu terase, asa cum ați văzut ȋn multe alte orașe civilizate, nici cișmele cu apă sau toalete publice. Mai există și vreo câteva firme locale care abia ȋși mai trag sufletul. Orașul ăsta deprimant n-are nicio busolă de ani buni și decade vizibil pe an ce trece. Dacă sunteți turist nu treceți prin Ploiești pentru că n-aveți niciun motiv! Ocoliți-l!
Și la capitolul servicii orașul este la pământ, cele câteva firmulițe cu 1-2-3 angajați ȋncercând să "agațe" doar alte firme mai mari - cetățenii de rând nu sunt prea interesanți pentru acestea. Acum ajungem la problema cu aerul.

Cu ocazia problemei pe care am avut-o (cu aerul) am descoperit câteva lucruri noi pe care nu le știam. Cel mai important e faptul că cu frigotehniștii ploieșteni nu negociezi. Nu există așa ceva! Poți negocia o răscumparare a cuiva drag, o evadare din ȋnchisoare sau o trecere ilegală a unei frontiere. Toate acestea pălesc ȋn comparație cu negocierea dificilă pe care o poți avea cu un frigotehnist.

Ȋn primul rând tu nu trebuie să vorbești, nu trebuie să-l enervezi deloc. El ȋți comunică tot ce trebuie, tu doar asculți și te rogi ȋn liniște absolută. Dacă el ȋți spune să stai lângă telefon ȋn așteptarea unui posibil telefon de aprobare STAI. Nu te miști! O zi, două, o săptămână, atât cât e nevoie. Nu fii nerăbdător și obraznic să insiști la un frigotehnist. El n-are timp ca noi toți, el e megasuperocupat. La el timpul e comprimat nu ca la noi pământenii. Există posibilitatea ca frigotehniștii să nu aibă nici măcar origini pământene - ei gândesc altfel, au altă mentalitate, măsoară altfel timpul. Nu stiu dacă și năpârlesc ȋn anumite perioade.

Ȋn momentul ȋn care vei avea, totuși, curajul să suni un frigotehnist trebuie să fii bine pregătit căci vor urma o serie de ȋntrebări-capcană la care va trebui să cunoști răspunsurile. Nu ajunge să explici că nu mai bagă prea mult aer rece ci chestionarul este lung, stufos, complicat și foarte tehnic. Dacă nu știi răspunsurile vei fi chiar certat, atenționat apoi va urma, cel mai probabil, un discurs tehnic prin care el ȋți va demonstra cât de deștept este el pentru că a reușit să ȋnțeleagă ȋn ani grei cum funcționează o instalație AC. El presupune și că toată lumea trebuie să cunoască componentele și modul de functionare ale unui aparat AC. Normal! Dacă ȋi convin răspunsurile tale și tonul pe care l-ai folosit atunci s-ar putea să ai o șansă. Cel mai optimist scenariu este acela ȋn care ȋți spune că se va rezolva. Dacă ȋntrebi "Când?" ai făcut deja o mare greșeală - ăla rău te-a pus! De ce vorbești ca prostul ȋn târg? Tu trebuie să ȋnțelegi că nu trebuie să ȋntrebi nimic ci doar aștepți să vezi ce ți se spune. Poate mâine, poate poimâine, el n-are de unde să știe pentru că e frigotehnist iar la el timpul, v-am mai spus, are altă valoare, extraterestră. Aștepți și atât! Ce e atât de greu? Nu enervezi frigotehnistul prin tot felul de ȋntrebări tâmpite! Ȋntr-o zi frigotehnistul va avea timp și pentru tine, creatură neȋnsemnată. Poate! Așteaptă lângă telefon, gândacule!

Dacă ai trecut testul cu brio urmează o serie de sfaturi tehnice, toate costisitoare. Tu crezi că ai de curățat doar filtrele (de multe ori ajunge aceasta operație!)? Nu există așa ceva la frigotehnist! Clar! Chiar dacă unitatea are doar șase luni nu contează, sigur are defecte, ai cumpărat-o defectă, nu ți-au montat-o bine, a avut soarta legată la miez de noapte pe marginea bălții, ce să mai vorbim, s-ar putea să fie aproape distrusă! Unitatea va trebui supusă obligatoriu unor proceduri complexe de igienizare, verificare, dezasamblare totală, schimbat furtune, eventual freon. Va dura cinci ore cu doi oameni ȋn cel mai bun caz. "Dar eu cred că ajunge curățarea filtrelor, e aproape nou!" insiști tu. Altă greșeală majoră! Frigotehnistul, om cu scaun la cap și foarte deștept, ȋți va explica că ești un tâmpit care nu ȋnțelegi cum se face o depanare adevărată! Nu comentăm la frigotehnist! Da? Clar! Oricum ăsta e momentul ȋn care ȋți poate trânti telefonul ȋn nas pentru că oricum ești mulțimea vidă! "Auzi la el, să mă deplasez doar pentru curățarea filtrelor! Cât tupeu la săracii ăștia! Așa e cand mă cobor la nivelul lor!" ȋși zice indignat și superior frigotehnistul ploieștean. Nu contează că tu ești doctor, avocat sau inginer software (cum sunt eu). Oricum nu ești frigotehnist deci e clar că nu valorezi nimic.

Da! Cam asta e! Știți cum s-a rezolvat cu aerul? Simplu! Am curățat filtrele (tutorial Youtube)! Ȋn douăzeci de minute s-a rezolvat toată problema.

PS: Am locuit o perioadă și ȋn Eindhoven, Olanda. Am avut o problemă asemănătoare cu AC-ul. La prima firmă la care am sunat a și venit un tip ȋn aprox. o oră și a rezolvat problema cu 60 de euro. Ȋn plina vară, la prima firmă sunată. Tipul m-a ȋntrebat doar unde se află instalată unitatea și mi-a cerut telecomanda. Apoi nu m-a mai ȋntrebat absolut nimic până a terminat treaba (vreo 40 de minute). Scurt, fără nicio vorbă. Educat și eficient! Cum se poate la ei și la noi nu? Nu reușesc să ȋnțeleg de ce anumiți oameni nu evoluează niciodată indiferent câți ani ar trece peste ei sau oricât ar locui/lucra (unii dintre ei) pe-afară. Nu ȋnțeleg nici de ce mulți dintre meseriașii români vorbesc atât de mult. Probabil că le place să se audă vorbind. Nu se gândesc niciodată la cât de plictisitori sunt. Ȋncă ceva important: ȋn Eindhoven nu există nici obiceiul dezvoltat aici masiv, cel cu programarea (ȋn afară de cea de la dentist :)).

Cam atât! Ȋntr-o postare viitoare voi povesti și ce am pățit cu un instalator și câți bani mi-a cerut zănaticul!