Harta politică a televiziunilor locale - raport Active Watch 2014

Active Watch (Agentia de Monitorizare a Presei) a elaborat raportul "Harta politică a televiziunilor locale". Cum arata astazi presa locala? Care sunt legaturile dintre presa locala si mediul politic? Relatiile dintre jurnalisti si filialele locale de partid.

Raportul este interesant - cititorii pot afla cate ceva din "bucataria" presei, aspecte pe care jurnalistii nu le destanuie. Mai jos am extras cateva pasaje din raport.

"Radiografia este șocantă. Judecând după tipul de conținut pe care televiziunile locale îl diseminează, rezultă că românii trăiesc într-un deșert informațional fără să-și dea seama. Teoretic, presa locală stă la baza unui ecosistem al informației, pentru că cele mai importante informații pe care le transmite sunt preluate de presa națională. La rândul ei, presa națională informează decidenți politici, intermediază presiune asupra politicienilor locali sau este sursă pentru presa internațională.
Astfel, cu o presă locală inexistentă sau care își neglijează funcția de bază de a informa și de a da o voce cetățeanului, baza ecosistemului informației este viciată. "

"De la un județ la altul problemele televiziunilor locale sunt aproape identice. Toate etapele importante ale procesului jurnalistic sunt de multe ori viciate: de la alegerea unui subiect până la publicarea lui, de la tipul de patronat la organizarea redacției, de la sursa finanțării la monetizarea operațiunilor de media.
În plus, televiziunile locale sunt înființate nu numai de către oameni politici, ci, în câteva cazuri, și de instituții ca primării sau consilii județene. Există întreprinderi media care au chiar spații de lucru în astfel de instituții."

"Mulți dintre cei angajați în redacții nu au priorități jurnalistice în munca lor de strângere de informație, procesare și diseminare, nu respectă norme deontologice, potrivit interviurilor realizate. Mai degrabă ei îndeplinesc un rol de înregistrare și amplificare a unor mesaje concepute de alții. Din acest motiv am decis să folosim aici termenul de lucrător media în loc de jurnalist."

”Am blocat materiale de la difuzare din motive economice. Dacă se face o știre despre o firmă care are o campanie de nu-știu-ce vânzări, îi spun reporterului să nu facă știrea, pentru că acea firmă nu a vrut să încheie un contract de publicitate cu noi.” (Manager TV Galați)."

"Lipsa de încredere în presă ar putea avea ca motiv nerespectarea de către instituții media a deontologiei în relația cu sursele. Între o sursă și un client de publicitate, jurnaliști sunt puși de multe ori în slujba celor din urmă: „Le atragem atenția clienților de publicitate că vin oameni la noi să se plângă, dar nu facem materiale. Parcă nu e frumos să mănânci din mâna cuiva pe de o parte și să-i dai în cap. (...) Am întrebat dacă mai avem vreun contract de publicitate, nu mai aveam, deci am dat materialul. Dacă aveam un contract, nu dădeam materialul.” (Reporter Valea Prahovei TV); „În agenda editorială, oamenii care ajută postul au prioritate, cei care au contracte de publicitate.” (Jurnalist Etalon TV, Vâlcea)."

"În general, lucrătorul media nu stăpânește tehnici de documentare, nu știe să obțină și să construiască surse, nu știe cum să ocolească obstacole și să-și adune resurse, astfel încât devine ușor de înlocuit. „Nu mai aveam nevoie de redactor propriu-zis. Cel care mergea pe teren lua aparatul, filma, descărca materialul aproape în formă brută și vorbea imaginea mai mult decât să-și dea cineva cu părerea. Plus că atunci am introdus prima dată sistemul prin care telespectatorii puteau să trimită materiale de pe telefonul mobil.” (Fondator Constanța TV)."

 ”Televiziunile locale sunt mai degrabă factori de PR pentru politicieni atunci când sunt la putere.” (Marcel Tolcea, profesor universitar, șef catedră la Secția Jurnalistică)"

De foarte multe ori, conținutul produs trebuie să țină seama de orientarea patronului: „Patronul impune politica de post și politica asta e foarte clară. Trebuie să dăm materiale de o anumită culoare. Această televiziune este a unui partid, deci cum puteți avea pretenția să fie o televiziune echidistantă? (...) Mie mi se pare firesc, dacă omul dă banii... Nimeni nu a încercat să ne dea afară, pentru că nu au fost cazuri de insubordonare, de încercare de a face altceva decât politica patronatului. (...) Dacă nu-ți convine, te duci în altă parte, la o televiziune independentă, poate la CNN.” (Angajat Muntenia TV, Giurgiu).

Nici la capitolul pregătire profesională nu stau întotdeauna foarte bine: „Practic, sunt niște copii sau elevi care vin de pe băncile liceului și trebuie să-i înveți cum să țină o cameră în mână, cum să lucreze cu un mixer. Lucrurile acestea le învață unul de la altul.” (Ciprian Riicean, acționar, manager, editor, coordonator și producător al grupului Nova Press, Brașov); „Cameramanii sunt amatori, sunt luați de la nunți. Nu poți să-ți propui să faci ceva de performanță cu un cameraman care nu poate să regleze albul. Jurnalistul de investigații lipsește cu desăvârșire, nu mai există, nimeni nu mai face nici cea mai sumară instrucție.” (jurnalist Vox TV, Galați). De cele mai multe ori, cei buni nu sunt folosiți: „Avem și aici jurnaliști de calitate, dar nu-i folosim din cauza lipsei de eficiență.” (Constantin Tiberiu Pătru, director general Oltenia 3 TV, Dolj).

„Ăsta e un post care aparține unui parlamentar. E vorba de William Brînză, el e proprietarul postului.” (Jurnalist Wyl TV, Prahova); sau omul de afaceri care face bani din afaceri cu statul - „În Ploiești, totul s-a jucat între trusturile AlphaTelegraful și Prahova. Pe românește, între Luca și Ghiță. Luca e și nașul meu de cununie.” (Arthur Zafiriadis, fost director și proprietar formal Alpha TV).

Jurnaliștii sunt împărțiți în tabere în funcție de intersele politico-financiare ale finanțatorilor direcți sau indirecți ai televiziunilor și publicațiilor. Există anumite prietenii personale cu oameni de afaceri și politicieni și mulți jurnaliști au propriile firme de publicitate.

"Dușmanii libertății de exprimare indicați de respondenți sunt: reprezentanții câtorva instituții publice, frăția dintre mediul economic și cel politic, teama oamenilor față de un sistem politic care domină economicul, conducerea Inspectoratului de Jandarmi. Apărătorii libertății de exprimare sunt jurnaliştii înşişi şi mai puțin societatea civilă, organizațiile sindicale nefiind considerate ca fiind active în acest domeniu."

”Televiziunile sunt 100% politice, absolut toate. O televiziune fără sprijin politic nu rezistă în România în Mileniul Trei. Nu există televiziune independentă”, a afirmat Sebastian Grapă, purtător de cuvânt PNL Brașov la data documentării pe teren.

In linii mari si in televiziunile nationale lucrurile stau cam la fel - jurnalistii asculta orbeste de sef fara sa crancneasca. Notiunea de jurnalist independent a cam disparut, au ramas mercenarii de presa, adica soldatelul cu pixul sau microfonul in mana.

„Cine mă plătește, pentru ăla lucrez, ca mercenarii sau ca la nuntă.” (Angajat Muntenia TV, Giurgiu);
„Lumea nu are bani și acceptă tot felul de comisioane în schimbul unor articole pro sau contra.” (Roxana Marosy, manager Vox TV, Galați).

Raportul contine si date despre televiziunile din Prahova (pag.147-160).

In ultimii ani televiziunile romanesti au coborat atat de mult stacheta incat au ajuns doar niste canale penibile folosite pentru propaganda sau mizerii tabloide. Nicio persoana responsabila nu mai poate privi astazi televiziunile ca pe niste canale de informare sau dezbateri.

„Sunt doar niște mijloace de a-l influența pe tâmpit, de a-i băga în cap că albul e negru, că negru e alb. Atât. (...) PSD a înțeles că televiziunea este o forță și că tâmpiții de români pun botul la orice porcărie.” (membru PDL Galați).

Din pacate, dupa cum se poate usor observa, mediul online a ramas singurul mediu de informare credibil.

Intrebare: credeti ca cei din televiziunile va vor informa in legatura cu acest raport? Hehe ... nu prea cred!