Exista vreo legatura intre saracie si pirateria online? Tine cineva cont de faptul ca un user din Statele Unite nu castiga la fel ca unul din Armenia? Se pare ca nu.
Intr-un articol din Guardian este reliefat faptul ca userii din tarile sarace nu-si pot permite achizitionarea produselor media/software/games. Exista tari in care, pentru un joc (pe care-l poti termina intr-o zi) ar trebui sa muncesti o saptamana. Pentru acelasi joc, un user din tarile dezvoltate munceste o singura ora.
Produsele software pot ajunge la preturi de sute, chiar mii de dolari (exemplu produsele Adobe). In tarile in care userii castiga, in medie, 300 de dolari/luna, poti ajunge sa muncesti chiar mai mult de un an intreg pentru un singur produs software. Vi se pare rezonabil? Un an intreg, zi de zi, pentru un singur produs software? Probabil ca ti-ar lua zece ani din viata ca sa poti cumpara produsele software de care ai avea nevoie; iar dupa acesti zece ani ai constata ca tot ce-ai cumparat este deja depasit asa ca ai lua-o de la inceput. Nu este hilar? Un fel de "Hai la noi sa mancam nimic".
Nici nu poti cere userilor din tarile sarace sa nu se mai educe, sa nu mai tina pasul cu ceea ce se intampla in lume in domeniul software. Unii mai obtuzi ar putea obiecta "Daca nu au bani, sa nu se educe". Da, o obiectie pe cat de idioata, pe atat de inutila. L-as ruga pe obtuz sa incerce sa faca o asemenea obiectie in China, Venezuela, Bangladesh, Pakistan, Irak, Brazilia sau India, tari in care pirateria online este sport national din cauza castigurilor infime.
De multe ori, tocmai acesti obtuzi limitati au fost pusi sa rezolve problema pirateriei online; nu-i de mirare ca rezultatul a fost zero.
Produsele muzicale creeaza cele mai dure dispute deoarece userul (chiar si cel occidental) nu mai este dispus sa plateasca 1 dolar doar pentru a asculta o melodie (astazi exista o multitudine de metode prin care userul o poate asculta free online) iar casele de discuri nu vor sa-si schimbe metoda arhaica de vanzare a produselor pentru a genera profit in online. Casele de discuri refuza sa faca distinctia intre produsul fizic din magazinul de la coltul strazii si mediul virtual.
Modelul de business al acestor case de discuri este perimat asa ca, mai devreme sau mai tarziu, va trebui schimbat.
In Statele Unite se afla cei mai multi producatori de filme/muzica/software/games. Acestia isi stabilesc preturile produselor luand in calcul castigurile userilor din tarile dezvoltate. De-aici pleaca problema principala caci aceste preturi sunt uriase pentru userii din zonele sarace.
Pe de alta parte, nici nu poti avea preturi diferite in functie de zona deoarece userii din tarile dezvoltate ar cumpara totul din tarile sarace.
Lucrurile sunt foarte complicate deoarece este dificil sa gasesti un echilibru intre protectia eficienta a produselor media/software/games si respectarea drepturilor userilor. Este absurd sa-ti imaginezi ca vei rezolva problema pirateriei prin acorduri gen ACTA, aruncand sute de mii de oameni in inchisori doar pentru ca au descarcat un joc sau un film. Asta este o abordare extremista, specifica unui idiot sadea - nu ma refer la tipii hulpavi de la Hollywood :).
Prin acorduri aberante de tip ACTA sau propaganda Hollywood, educatii copyright, seminarii, conferinte sterile, nu va fi rezolvata problema pirateriei pe Internet. Pentru a putea combate eficient (intr-un mod echilibrat) pirateria online vor trebui gandite noi formule de comercializare a produselor care sa tina seama de toate aspectele, inclusiv de cele legate de castigurile infime din tarile sarace. Numai in felul acesta poate fi gasita o solutie realista pentru combaterea pirateriei online - restul sunt doar actiuni care nu vor duce nicaieri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu